Blog

  • 11.01.2020 21:46

    Al cincilea calculator

    1. În Decembrie 2019 Adrian mi- a făcut cadou un desktop care depășește performanțele  notebook- ului Dell Inspiron 1520 pe care mi- l împrumutase în Aprilie 2018. În continuare prezint rezultatele din rapoartele furnizate în Decembrie 2019 de către Everest, CPU- Z și AIDA64 privind echiparea acestui desktop Noname. Nume computer: DESKTOP-JAON33P. Sistem Operare: Windows 10 Professional 64 bites (18363). ActiveX vers. 12. Placa de bază GigaByte B75M- D3H, Intel Ivy Bridge, echipată cu CPU: DualCore Intel Core i3- 3240 Ceasul CPU: 3400 MHz. Tehnologia: 22nm. Setul de instrucțiuni: MMX, SSE, SSE2, SSE3, SSSE3, SSE4.1, SSE4.2, EM64T, VT-x, AVX. Memorie RAM DIMM#1 și #2: Tip DDR3, capacitate totală 2x4= 8 Gb, Frecvență 798,1 Mhz. Tipul BIOS: AMI (04/17/2013). Spre comparație vezi postarea: Al patrulea calculator  Stocare: 1.Western Digital WDC ~320 Gb, 2. Seagate ~500 Gb. Partiții: C: (NTFS): 300 Gb, D: (NTFS): 298 Gb, F: (NTFS): 166 Gb, Total: 764 Gb. Placă video: Intel HD Graphics 2500, Gigabyte Technology. Monitor: Dell E2009W (Digital) [20" LCD], rezoluție maximă 1680x1050 @59 Hz. Adaptor audio: Realtek ALC 887 Intel Panther Point. Dispozitiv optic de citire/ scriere CD/ DVD tip LG.Până acum am folosit calculatoare care utilizau un dispozitiv pentru stocarea datelor în regim permanent (spre deosebire de RAM) cu ajutorul magnetizării unor discuri metalice etajate (HDD mecanic) cât și cu câte un SSD. Acesta este un dispozitiv de stocare care utilizează circuite integrate, ansambluri de memorie pentru a stoca date durabil și nu au componente mecanice în mișcare. În comparație cu dispozitivele electromecanice, SSD-urile sunt de obicei mai rezistente la șocuri fizice, funcționează în tăcere, au un timp de acces mai rapid și o latență mai mică. Acest calculator merge mai bine decât Dell- Inspiron 1520, chiar dacă sistemul de operare este instalat pe un hard mecanic, tendința fiind utilizarea unui solid state device (SSD) pentru partiția pe care se instalează OS. Rezultatele din benchmark UserBenchmarks: pentru Jocuri 12%, pentru Desktop 39% și pentru Stație de lucru 22%. Concluziile rezultate din acest pachet de programe Benchmarks sunt următoarele:1.În general, acest computer are performanțe peste așteptări; 2, Cu un scor mediu de bază, acest procesor se poate ocupa de navigarea pe web, de e-mail, de redare video și de majoritatea sarcinilor generale de calcul, inclusiv jocuri moderate atunci când este cuplat cu un GPU adecvat; 3. Este prea scăzut pentru jocuri 3D sau pentru utilizarea pachetelor CAD (Notă: sarcinile generale de calcul nu necesită grafică 3D); 4. Partiția de pornire este localizată pe o unitate mecanică. Montarea sistemului pe un SSD va produce timp de pornire mult mai rapid, o mai bună reacție a sistemului și timpi de încărcare a aplicației mai rapizi; 5. RAM- ul de 8 Gb este suficient pentru a rula orice versiune de Windows și pentru cache de fișiere moderate care au drept rezultat un sistem foarte receptiv. Voi vedea cum se comportă în timp acest nou calculator, la care am acces. Pentru  început pare ”mai dezghețat” decât ultimele două pe care le- am avut.

  • 06.12.2019 12:47

    26_Aprilie-Nimeni nu poate lua libertatea țării

     Agenda grena '96- https://liviucretu.webnode.com/blog

    26 Aprilie

    Nimeni nu poate lua libertatea țării dumneavoastră. George W. Bush

     

    George W. Bush

    Salut! Vă mulțumesc tuturor, vă mulțumesc domnule președinte. Vă mulțumesc tuturor celor care ați venit aici, pe ploaie. Vă mulțumesc pentru o primire atât de călduroasă. Laura și cu mine suntem onorați că ne aflăm în această țară. Când am început să vorbesc a apărut și un curcubeu.

    CurcubeuDumnezeu ne zâmbește astăzi. Sunt mândru să mă aflu în această piață deosebită și să vă transmit cele mai bune urări din partea poporului american. Vreau să reafirmăm astăzi prietenia dintre națiunea dumneavoastră și țara mea. Sunt onorat să fiu purtătorul unui mesaj către poporul României: suntem mândri să invităm țara dvs. să adere la NATO, marea alianță a libertății. Tot ce este în jurul nostru sunt amintiri ale istoriei României și ale culturii pe care o împărtășim. În apropiere este și o biserică veche de 300 de ani, un simbol al credinței care înfrânge toate opresiunile. În această piață se pot vedea monumentele ridicate patrioților români care și- au pierdut viața pentru libertate, pentru libertatea națiunii dvs. iserica KretzulescuAici, în Decembrie 1989, ați întrerupt tăcerea captivității în care vă aflați. De la acel balcon, dictatorul v- a auzit vocile și a cedat, a fugit. Au luat sfârșit două generații de cruntă tiranie și întreaga omenire a fost martora curajului României , curaj care v- a eliberat. După acele zile de eliberare, România a pornit pe un drum istoric. În loc de ură, ați ales toleranța, în locul unei rivalități distructive cu vecinii, ați ales reconcilierea, în locul controlului de stat, ați ales o piață liberă și supremația legii. Iar în locul dictaturii, ați construit o democrație mândră și funcțională. Calea libertății pe care ați ales- o nu este ușoară, dar este singura cale demnă de urmat. Știu că dificultățile nu au dispărut odată cu opresiunea. America respectă truda dvs., răbdarea dvs., hotărârea dvs. zilnică de a crea o viață mai bună.NATO Efortul dvs. a fost recunoscut, oferindu- vă invitația să deveniți membri ai NATO. Salutăm aderarea României la NATO. Invitația de aderare oferită de NATO este, de asemenea, un vot de încredere că veți continua muncadificilă de reforme politice, economice și militare. Și urmând această cale, veți avea parteneri în toate națiunile membre NATO. Promisiunile Alianței noastre sunt sfinte, iar noi ne vom respecta angajamentele față de toate națiunile care ni se alătură. Dacă vreun pericol va amenința România, Statele Unite ale Americii și NATO vor fi alături de dvs. În calitate de aliat al NATO, puteți avea această încredere, nimeni nu poate lua libertatea țării dvs. Apartenența la NATO crește siguranța României. România va contribui la puterea alianței NATO, într- o vreme în care ne confruntăm cu pericole noi, fără precedent. Deja trupele noastre operează împreună în Afganistan. Deja România s- a alăturat coaliției globale împotriva terorii și vă mulțumim foarte mult pentru aceasta. Lumea a suferit destul din cauza fanaticilor care caută să- și impună voința prin frică și crimă. Alianța NATO și lumea civilizată se confruntă cu noii dușmani ai libertății și noi vom învinge. Țara dvs. aduce, de asemenea, claritate morală Alianței Nord- Atlantice. Voi prețuiți libertatea deoarece ați trăit în lipsa ei. Voi știți diferența dintre bine și rău deoarece ați văzut fața răului. Poporul României înțelege că în fața dictatorilor agresivi nu putem sta liniștiți și nu pot fi ignorați; lor trebuie să ne opunem totdeauna. Un dictator agresiv conduce acum în Irak. Urmărind să procure arme de distrugere în masă, prin legăturile sale cu grupările teroriste, prin dezvoltarea de rachete balistice interzise, dictatorul Irakului amenință securitatea fiecărei națiuni libere, inclusiv a națiunilor europene. Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite și acum NATO au rostit într- un singur glas: Regimul din Irak se va dezarma complet de armele de ucidere în masă, astfel noi, Statele Unite, vom conduce o coaliție de națiuni și vom dezarma acest regim în numele păcii. Fiecare națiune trebuie să se confrunte cu pericolul. Fiecărei națiuni libere îi revine răspunderea de a- și îndeplini rolul său deplin și responsabil. Și împreună, domnule președinte, ne vom păstra libertatea și vom acționa împreună pentru menținerea păcii. În viitorul pașnic pe care- l construim, România va întări viețile noastre și într- un alt fel, ca o punte către o nouă Rusie. Timp de secole, geografia României a fost o sursă de pericole.România membră NATO Acum puteți ajuta Alianța noastră, întinzând o mână de cooperare peste Marea Neagră. Rusia nu are de ce să se teamă de lărgirea NATO, întrucât Rusia are nevoie de vecini pașnici și stabili, asemenea României. Așa cum i- am declarat ieri președintelui Putin, o Rusie care este parte deplină a Europei nu are nevoie de o zonă- tampon care să o separe de Europa. America și România sunt prietene ale poporului rus, așa cum este și alianța NATO. Domnule președinte și cetățeni ai României, vizita mea și a soției mele Laura în frumoasa dvs. țară a fost scurtă, dar prietenia și, în curând, alianța între țările noastre vor deveni de durată. În această piață istorică, între monumentele care atestă măreția României, există și o clădire rămasă în ruine, fostele birori ale poliției secrete. Este amintirea cea mai nimerită a tuturor atrocităților comise acolo și a justiției care s- a ridicat împotriva opresiunii; acel trist monument aduce aminte, de asemenea, de acei mulți români curajoși care nu au trăit să vadă ziua de azi. Ne rugăm pentru ei și pentru familiile lor. Cu toate acestea, speranțele lor au fost împlinite. Această națiune pe care ei au iubit- o se ridică. România și- a câștigat libertatea, România este hotărâtă să facă față dificultăților și se îndreaptă către o mai mare prosperitate. Astfel, România își găsește locul în cea mai mare alianță a libertății din istorie. Am venit să vă spun că lumea și țara mea cunosc caracterul acestei națiuni mărețe. Noi respectăm țara dvs. Dumnezeu să binecuvânteze pe dvs. și familiile dvs. Dumnezeu să binecuvânteze România și Dumnezeu să binecuvânteze America. Vă mulțumesc tuturor!

    (Discursul rostit de președintele american în Piața Revoluției din București, 23 Noiembrie 2002). Titlul aparține redacției ”22” - nr. 664 26 Nov- 2 Dec. 2002.

    NATO

    10 ani cu NATO, mulțumim George W. Bush

    15 ani în NATO

    George W. Bush

     

     

     

  • 16.11.2019 12:33

    23 Aprilie - The dizzy little giant

    Agenda grena '96- https://liviucretu.webnode.com/blog

    23 Aprilie

    The dizzy little giant           Cristian Tudor Popescu

    21 Noiembrie 2002 este ziua în care România, după mai bine de o jumătate de veac, a încetat în mod oficial să mai fie o țară comunistă. Revoluția din '89 era o convulsie a unui organism sufocat, care se smucea căutând aer în toate direcțiile. Partidul Comunist a fost scos în afara legii printr- o decizie pe picior a guvernului provizoriu; comunismul n- a fost niciodată supus unei consultări populare. Opțiunea covârșitoare din toate sondajele, pentru NATO, dușmanul legendar al lagărului comunist, ține loc de referendum – poporul român s- a despărțit joi, prin liberă alegere, de comunism. Eu nu ajunsesem să sper nici la începutul lui Decembrie '89 că o să cadă comunismul. Cel puțin nu cel românesc. Ceaușescu mi se părea veșnic. Și nici azi nu cred că greșeam prea mult – n- ar fi fost imposibil să rămânem o Cubă a sud- estului european, o insulă de comunism după comunism ca Iugoslavia lui Miloșevici. Sunt mulți cei care au murit cu acest gând, mai amar decât moartea: comunismul nu va pieri niciodată, va călca în picioare și oasele copiilor copiilor noștri. Pentru umbrele lor neîmpăcate trebuie vărsate câteva picături din șampania deschisă la Praga. România merita să intre în NATO. După părerea mea, merita încă acum 5 ani. În 1997, la Madrid, am fost respinși de America. Greu de spus pe ce bază, devreme ce tot atunci a fost admisă Ungaria, pe baza unui maldăr de promisiuni din care până astăzi n- au fost onorate nici o trime, determinând Casa Albă să regrete că nu are la îndemână o procedură sumară de excludere a Ungariei din Alianță. România avea în 1997 aceeași populație, același potențial, aceeași armată ca și azi. Iar corupția era chiar mai mică. Și atunci, România putea fi numită de vestici ”the dizzy little giant” al Europei de Sud- Est. Umbrela NATO l- ar fi putut limpezi pe ”micul gigant buimac”, influențând major evoluția politică a României; nu cred că tumoarea extremistă s- ar mai fi putut dezvolta atât de violent la alegerile din 2000, cu 5 ani de vechime în Alianță, România ar fi fost astăzi un mic uriaș treaz în flancul sudic, un adevărat vârf de lance înspre Est, cum spune președintele Bush, nu un membru second hand, băgat în NATO printr- o decizie politică în forță, după carnagiul din 11 Septembrie 2001, în mârâielile ”lumii bune” de la Washington, Londra sau Parisul ”frățesc”. Și România, și NATO au pierdut 5 ani prin decizia de la Madrid. Dar mai bine mai târziu, când nu e prea târziu. NATO va însemna modificări structurale în politica românească. De pildă, problema româno- maghiară, inflamațiile naționaliste în legătură cu Ardealul, nu mai au nici un suport într- o Ungarie și o Românie legate de Washington. Li se trage pur și simplu covorul de sub picioare politicienilor care s- au adăpat ani de zile doar din antimaghiarism, antiromânism, din retorica pericolului și demagogia urii. În general, tipul de politican primitiv, duhnind a patriotism și transpirație, mândru vorbitor de engleză stâlcită sau deloc, va ieși din scenă mai devreme sau mai târziu. Apoi, vor începe să conteze tot mai mult experții. Oamenii politici vor da tot mai puțin pe gură ce le trece prin cap în diverse ocazii, ei nu vor mai fi decât portavoce pentru grupurile tăcute de profesioniști în fundamentarea deciziilor și comunicare. În economie investitorii mari vor veni cu siguranță, totul e să- i determinăm să și rămână. Cât despre McDonald's și filmele americane- ele sunt de mult aici. ... Intrăm în ceea ce am numit decenii de- a rândul lumea liberă. Cât de liberă este ea acum? În SUA toți cetățenii sunt urmăriți pas cu pas, li se înregistrează toate convorbirile telefonice, corespondența, transferurile bancare, deplasările. ... Noile tehnologii fac din sistemul comunist de supraveghere a populației amintirea unei caricaturi rudimentare. În ce măsură asta protejează împotriva terorismului și în ce măsură e un preludiu la dictatură e o problemă- dar nu mai e doar problema noastră, ci a Americii, a lumii libere, dacă vrea să rămână liberă. După bezna dictaturii comuniste, am rătăcit mai bine de un deceniu de capul nostru, într- o lume care se globalizează rapid și în care a fi izolat înseamnă a pieri de pe hartă. Acum nu urmează Paradisul, dar și dacă ar urma Iadul, măcar îl vom înfrunta în rândul lumii.

    Vezi și:

    Organizația_Tratatului_Atlanticului_de_Nord

     

     

  • 14.10.2019 13:35

    19 Aprilie- Sindromul China

    Agenda grena '96- https://liviucretu.webnode.com/blog

    19 April Radiografia săptămânii Adevărul Sâmbătă 6 Iulie 2002

    Sindromul China

    Accident la o centrală nuclearăUn reactor nuclear din Statele Unite dacă procesul scapă de sub control, se poate ”scufunda”, topindu- și fundația. Până unde? Până în cealaltă parte a globului, adică până în China au susținut ecologiștii care se opuneau energiei atomice, acum două- trei decenii. Frica de uzinele nucleare s- a numit așadar sindromul China. În zilele noastre, avem de- a face cu un fenomen oarecum similar. Sindromului China îi putem spune și sindromul Omida, Atena, Kozak sau Malvina, bioterapeuta de peste Prut. Fenomenul se manifestă prin încrederea oarbă în tot felul de terapii miraculoase, de ierburi, alge, bioenergie și acupunctură, încredere care ține până când omul se scufundă în pământ. Terenul a fost pregătit dinainte de ´89: farmaciile erau goale, performanța tehnicilor chirurgicale accesibile era încremenită de mai multe decenii, între nimicul oferit de sistemul sanitar și miracolele promise de vindecători rămânea speranța că totuși ai încercat ceva. Cu toate poticnirile din ultimii ani, medicina a făcut pași importanți spre Vest, apropiindu- se de rezultatele occidentale. Bine, bine, dar și acolo vindecătorii fac cifre de afaceri foarte bune. Desigur, dar vesticii își pot permite acest lux. Când n- ai bani pentru penicilină îți mai dă mâna să cumperi ”cristale japoneze” cultivate într- un pahar cu apă murdară? Specialiștii au observat impactul major al psihicului asupra stării de sănătate. Dacă omul se simte bine când își ia anumite măsuri de precauție, fie și neconvenționale, este minunat că și le poate permite. A vinde însă apă chioară bolnavilor creduli este o crimă. Cum poate ști omul dacă e sau nu tras în piept? În primul rând, asta ar trebui să verifice autoritățile. Dar sunt și semne de ”alarmă”: zero efecte secundare (promise în prospect), înseamnă, în cazul ”medicamentelor”, zero efecte. Vindecare ”garantată” nu există decât în ofertele escrocilor. Medicii adevărați nu pot garanta nimic, fiecare caz fiind un caz unic. Nu v- ați întrebat de ce ”inventatorii” miracolelor nu- și brevetează produsul? Pentru că, la OSIM, se cere demonstrarea efectelor, se cere să se reproducă ”miracolul”. Un caz poate poate fi o întâmplare. Nici câteva zeci nu sunt o dovadă, dacă nu se analizează în aceleași condiții. Casele de asigurări private ar plăti cu banii jos orice ar da rezultate, având interesul să facă economii, nu știință. De ce oare nu se înghesuie la terapiile alternative? De altfel, nici marele Mao, când a fost bolnav, nu a apelat doar la medicina chineză. Ți- o asigura stilul de viață tradițional o sănătate perfectă, dar când ai pierdut- o, fă ca Mao: cheamă medici europeni! (Val Vâlcu)

     

    Bismarck și românii Andrei Cornea

    Cândva, Bismarck, referindu- se la policienii români de pe vremea sa pe care nu- i agrea, ar fi spus ”A fi român nu- i o naționalitate, ci o profesie”. Astăzi, ne vine să spunem tot despre politicienii români, dar de azi: ”Măcar de- ar fi o profesie”!

     

    Sigla GfK60 la sută din veniturile românilor ajung în stomac. Românii continuă să aloce mai mult de 50% din bugetul lor pentru mâncare și băuturi, iar consumul de produse nealimentare e în scădere, relevă un studiu de piață al GfK România. Ponderile pe ani în perioada 1997- 2001, oscilează între 53 și 59%. În plus, ei mai alocă, din bugetele de familie, între 16 și 24% pentru încălzire și întreținere, între 6 și 9% pentru transport și telecomunicații, între 6 și 8% pentru îmbrăcăminte/ încălțăminte, 4% diverse, 3% divertisment, iar pentru sănătate și medicamente, aproximativ 2%. Adevărul Septembrie 2002

     

    Festivalul Internațional al Filmului de la Valladolid – Minciuni devastatoare, minciuni pioase – Magda Mihăilescu – Adevărul 2 Noiembrie 2002

    Juan Antonio Bardem – autorul filmelor ”Moartea unui ciclist”, ”Strada Mare” - premiate de mari festivaluri – a însemnat cunoașterea unui cinematograf rupt de conformism și anchilozarea academică.

     

    Astăzi la București Bush semnează actul de deces al comunismului din Romania.

    George W. Bush la BucureștiPentru a doua oară în ultimii cinci ani, Air Force One aterizează astăzi pe Aeroportul Otopeni. De data aceasta, președintele american, care va coborî la ora 13:55 pe scara celei mai cunoscute aeronave din lume, se numește George W. Bush, iar mesajul său nu va mai fi unul de consolare pentru români, ca al lui Clinton în '97, ci un salut de la aliat la aliat. Mai mult decât atât vizita lui Bush, la o zi după Praga, marchează decesul oficial al comunismului în România. Vizita șefului Executivului american este programată să dureze 4 ore și 20 de minute și este marcată de două momente principale: întâlnirea de la Palatul Cotroceni cu președintele Ion Iliescu, urmată de seria convorbirilor oficiale, iar al doilea, mitingul din Piața Revoluției, unde George W. Bush se va adresa celor 100.000 de români, așteptați să vină să- l asculte și să- l vadă. Adevărul Sâmbătă 23 Noiemnbrie 2002

     

     

    Vezi și:

    https://nupex.eu/index.php?g=textcontent/nuclearenergy/nuclearreactors&lang=ro - nupex- Reactoare nucleare

    https://www.vice.com/ro/article/597k9x/de-ce-a-explodat-reactorul-nuclear-de-la-cernobil - vice- De ce a explodat reactorul nuclear de la Cernobîl

    https://playtech.ro/2017/cele-mai-dezastruoase-accidente-nucleare-din-istorie/ - Cele mai dezastruoase accidente nucleare din istorie

     

     

  • 14.09.2019 12:03

    12 Aprilie- Stabilitate balcanică

    Agenda grena '96- https://liviucretu.webnode.com/blog

    12 Aprilie- Stabilitate balcanică - Radu Filipescu

    Radu FilipescuImplozia comunismului în 1990 și politica dusă de Slobodan Miloșevici au încurajat renașterea naționalismului distructiv, au inflamat tribalismul slavilor din sud și au dus la dezmembrarea violentă a Iugoslaviei. Între 1991 și 2001, cinci conflicte armate au sfârtecat teritoriul și populațiile fostei Iugoslavii. Secesiunea ostilă a Sloveniei în 1991 a fost urmată de războaie civile în Croația (1991- 1995), în Kosovo (1998- 1999) și în Macedonia (2000- 2001). Comunitatea internațională (ONU, NATO și UE) s- a simțit obligată să intervină militar ca să domolească devastările și prigoanele instigate și dirijate de lideri locali ultranaționaliști. În perioada 1992- 1999 Balcanii clocoteau de confruntări violente. Peste 850000 de kosovari alungați din Iugoslavia de trupele federale și de paramilitarii sârbi invadaseră Europa de vest. Bosnia- Herțegovina era un viespar infernal copleșit de convulsiile războiului civil. Serbia era biciuită și ținută sub călcâi de Slobodan Miloșevici, iar Croația era dirijată de tiranul naționalist Franjo Tudjman. În 2002, Croația și Serbia au guverne democrate și reformiste. Flăcările războaielor fratricide din Bosnia și din Kosovo s- au domolit. ... Prezența masivă a militarilor occidentali a fost esențială pentru dezamorsarea situației explozive în Balcani. În 1995, intervenția NATO și presiunile Washingtonului au constrâns părțile beligerante din Bosnia- Herțegovina să accepte la Dayton un acord dee pace. Imediat 60000 de militari NATO au intrat în forță și au impus sistarea ostilităților. ... În pofida acestor succese, Balcanii rămân un focar de instabilitate în care mocnesc ura, lipsa de încredere și insecuritatea. Rebelii albanezi din Macedonia, finanțați din traficul ilegal de heroină, se pregătesc pentru o altă repriză de insurecție armată împotriva slavilor majoritari. Kosovo este infestat de criminali. Revanșarzii kosovari descoperă modalități noi de a izgoni sau de a anihila puținii sârbi rămași în provincie. Bosnia- Herțegovina este departe a fi o țară multi- etnică normală. Împărțită teritorial pe criterii etnice, cu armate și poliții diferite și cu o Constituție încâlcită, Bosnia nu poate supraviețui sub forma actuală. Stabilitatea regională nu este posibilă decât dacă occidentalii acceptă responsabilitatea pentru reconstrucția noilor națiuni și pentru organizarea unei păci durabile. ...

    Interesele occidentale în Balcani.

    În Europa de Sud- Est, mentalitatea ”teritorială” și naționalismul fervent încă persistă. Redefinirea intereselor naționale în contextul ”globalizării” este mult mai dificilă pentru țările sărace din Balcani care au fost torturate de comunism și care s- au reconectat la identitatea ”tribală”. ... Inițial, guvernanții americani și președintele Bill Clinton au fost reticenți să intervină militar în războiul civil din Bosnia- Herțegovina pe motiv că SUA are numai interese marginale în regiune. Washingtonul a insistat că este datoria Europei Occidentale să limiteze și să dezamorseze conflictele armate din Balcani. ... În cele din urmă, forțat de evenimente, Clinton s- a simțit obligat să intervină atât în Bosnia, cât și, ceva mai târziu, în Kosovo. Noua administrație republicană de la Washington și președintele George Bush au elaborat o strategie minimalistă pentru Balcani. Consilierul prezidențial pentru probleme de securitate Condoleeezza Rice, a declarat că ”SUA este singura putere care poate controla o confruntare majoră în Golful Piersic, care poate proteja Arabia Saudită și care poate preveni o criză militară între China și Taiwan. Orice alte operații de menținere a păcii de lungă durată (ca în Balcani), ne- ar distrage de la misiunile noastre globale”. ...

    Modificarea frontierelor

    Intervențiile diplomatice și militare americano- europene au forțat temporar încetarea războaielor interetnice din fosta Iugoslavie. Dar ”soluțiile” adoptate au fost nesatisfăcătoare pe termen lung deoarece au fost retrânse la rezolvarea unor conflicte ”locale” din diferite republici sau provincii. Pentru prevenirea altor confruntări în viitor și pentru o stabilizare reală a Balcanilor, este esențial să se ajungă la un acord comprehensiv ”regional” care să recunoască realitățile demografice și istorice. Un asemenea acord implică o revizuire a frontierelor. Orice modificare de granițe este considerată extrem de riscantă, deoarece ar putea avea repercursiuni explozive în întreaga Europă, în Asia și în Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, o soluție rezonabilă trebuie găsită pentru a stăvili relațiile conflictuale dintre slavi și albanezi în Kosovo, Bosnia- Herțegovina și Macedonia și pentru înlăturarea sentimentelor de insecuritate și de victimizare.

    Dispute și soluții

    Fosta Iugoslavie avea șase republici constitutive: Serbia, Croația, Bosnia- Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Slovenia. Astăzi în Federația iugoslavă au rămas numai Serbia și Muntenegru. Președintele muntenegrean, Milo Djukovici,este hotărât să organizeze un plebiscit prin care Muntenegru să se separe de Serbia. ... Majoritatea sârbilor înțelege că Serbia ”a pierdut” Kosovo. Provincia este acum un protectorat ONU. ... Deși albanezii kosovari susțin că nu acceptă nimic mai puțin decât independența, NATO, UE și OSCE ar putea impune formula unei autonomii avansate prin garantarea auto- determinării și securității provinciei. Nici un guvern sârb nu își poate permite să renunțe la partea de nord a provinciei Kosovo care are populație majoritară sârbă și care este încă sub controlul Belgradului. Deci un fel de partiție ar fi necesară și acceptabilă ambelor părți. Separarea etnică ”de facto” din Bosnia- Herțegovina și din Macedonia, precum și relațiile interetnice din aceste republici trebuie rezolvate satisfăcător printr- un acord multilateral la nivel de regiune cu participarea organizațiilor internaționale și a țărilor din jur. Multe propuneri au fost avansate. Soluții și compromisuri echitabile există. Dar orice propunere de revizuire a granițelor, prezintă un pericol imens de a reactiva exploziv revendicările teritoriale ale altor țări. Indiferent de redefinirea autonomiilor și de o revizuire a frontierelor, regiunea balcanică va rămâne instabilă și neviabilă economic dacă noile acorduri nu includ și o integrare economică, politică și de securitate din întreaga regiune.

    ”22” 30.IV- 6.V.2002

    Vezi și:

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Filipescu

    https://epochtimes-romania.com/news/lazar-produce-unde-de-soc-in-gds-disidentul-radu-filipescu-se-autosuspenda-laura-stefan-isi-da-demisia---286347

    https://adevarul.ro/cultura/istorie/interviu-radu-filipescu-fost-disident-anticomunist-detinut-politic-cand-m-au-eliberat-n-a-fost-asa-mare-bucurie-fost-revolutie-1_59d860095ab6550cb8e4d68d/index.html

    https://www.memorialsighet.ro/radu-filipescu/

    https://antoneseiliviu.wordpress.com/2019/04/17/mircea-dinescu-si-radu-filipescu-au-demisionat-din-gds/

    https://revista22.ro/eseu/radu-filipescu/telefonul-de-la-miezul-nopii

    https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/destramarea-iugoslaviei-de-la-slavi-la-cel-de-al-doilea-razboi-mondial-i

    București

    Ceaușescu- lipit pe Universitate

    Ieri, zidurile Universității- în dreptul Facultății de Istorie- au fost tapetate cu portretul lui Nicolae Ceaușescu ... Cel care a lipit portretele lui Ceaușescu este poreclit Gavroche, are 22 de ani și este un copil al străzii pripășit prin zona Universității. El a spus că a pus afișele din plictiseală. ”La Revoluție, aveam 9 ani și nu- l mai țin bine minte pe Ceaușescu; știu că aveam de mâncare, iar acum abia reușesc să primesc de pomană”. ...

    Rânjetul lui Ceaușescu

    Tineri care astăzi ar fi avut încă toată viața înainte s- au lăsat împușcați și călcați cu tancul în Piața Universității, pentru o noțiune abstractă la vremea când se stingeau pe caldarâm: libertate. Au trecut 12 ani. Ieri, Ceaușescu rânjea spre troițele lor și nimeni nu s- a ostenit să- l râcâie de pe ziduri. Îl lipise un nenorocit pe care Revoluția l- a prins dormind în pătuțul lui de copil. Nici măcar n- a apucat icrele ”la lighean”, din alimentarele lui '70, sau apartamentele ”la cheie”, din '80. Din bezna primilor săi ani de viață își amintește doar că avea ce mânca. Acum știe că e liber să doarmă în canal, să moară de foame și să lipească portrete cu Ceaușescu. Jumătate din România e aproape la fel de liberă. Cum să nu râdă Ceaușescu, în Piața Universității. (A.C.)

    Adevărul- Luni 27 Mai 2002

    Vezi și:

    https://identitatea.ro/povestea-pozei-de-la-revolutie-care-facut-inconjurul-lumii-gavroche-de-romania/

     

     

     

     

     

  • 15.07.2019 21:01

    9 Aprilie- În luna Ianuarie, rata inflației - 2,3 %

    Agenda grena '96- https://liviucretu.webnode.com/blog

    Adevărul- 15 Februarie 2002

    9 Aprilie- În luna Ianuarie, rata inflației - 2,3 %

    • Alimentele și utilitățile- cele mai mari creșteri de prețuri.

    Alimentele și utilitățile au împins inflația lunii Ianuarie la 2,3 %, nivel care, deși este apropiat de cel consemnat în ultima lună a anului trecut, reiese din datele Institutului Național de Statistică. Tarifele serviciilor, care în alte dăți au avut o contribuție semnificativă la creșterea generală a prețurilor, au fost devansate în Ianuarie cu mai mult de jumătate de procent de prețurile mărfurilor alimentare și ale celor nealimentare, care pe total s- au majorat cu 2,5 %, respectiv cu 2,4 %. Cele mai mari scumpiri în grupa alimentelor au fost consemnate la cartofi, cu 17,2 %, ulei comestibil cu 13,1 %, ouă, cu 6,8 %, precum și la fructele proaspete, cu 5,9 %. În ceea ce privește mărfurile nealimentare din nou se remarcă scumpirile operate la utilități. Dacă tarifele gazelor naturale s- au majorat cu 8,4 %, cele pentru energia termică au urcat cu 4,6 %, în timp ce energia electrică s- a scumpit cu 3,6 %. De asemenea, în plină iarnă, furnizorii de combustibili au afișat prețuri mai mari cu 2,1 %. În grupa serviciilor, scumpiri importante au fost înregistrate la apă, canal, salubritate, cu 3,7 %, la abonamentele auto, cu 2,4 %, precum și la transportul urban cu 2,3 %. Față de luna similară a anului trecut, rata inflației în Ianuarie este de 28,6 %.

     

    Criteriile de eficiență economică se bazează pe compararea investițiilor și cheltuielilor anuale. Astfel, după unul din criterii, se consideră că investiția inițială este cea mai mică. P. Massé arată în legătură cu acest criteriu: ”În această optică cutia de chibrituri are câștig de cauză asupra brichetei, baraca asupra casei de zidărie, autoturismul de ocazie asupra celui nou. Aceasta este tema dezgolirii extreme, a sărăciei riguroase, obligând să se sacrifice viitorul față de prezent”.

     

    Rezultatele unui sondaj CSOP comparate cu cele obținute anterior.

    După părerea dvs. În ce direcție merg lucrurile astăzi în România?

    Într-o direcție bună

    Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02
    33,3 31,9 32,2 30,9 29,4

    Nu știu/ Nu pot aprecia

    Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02
    24,7 26,6 27,5 25,4 27,9

    Într- o direcție greșită

    Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02
    42 41,5 40,4 43,7 42,7

     

    Dacă duminica viitoare ar fi alegeri parlamentare în România, dvs. cu ce partid sau formațiune politică ați vota?

    PSD Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02
      50,5 50,9 50,2 48,1 47,6

     

    PRM Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02
      13,9 14,7 14 15,4 15,2

     

    PNL Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02
      9,5 8,7 8,9 9,9 10,8

    PD Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02
      9,4 10 9,9 10,4 11,3

     

    UDMR Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02
      7,4 7,5 7,6 7,3 6,6

     

    Altele Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02
      9,7 8,1 9,4 8,9 8,7

     

    Câtă încredere aveți în următoarele persoane publice?

      Oct01 Nov01 Dec01 Ian02 Feb02

    Ion Iliescu

    		 46,7 49,5 49,8 46,6 47,9

    A. Năstase

    		 51,7 54,8 56,4 51,4 50,1

    T. Băsescu

    		 43,2 44,9 46,7 47,1 45,6

    C. V. Tudor

    		 23,8 23,4 23,3 23,1 19,7

    T. Stolojan

    		 29,9 31,4 29,6 29,7 27,9

    Adevărul- Vineri 15 Martie 2002

    Vezi și:

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Indicele_pre%C8%9Burilor_de_consum

    https://www.contributors.ro/economie/%E2%80%9Cera-mai-bine-pe-vremea-lui-ceausescu%E2%80%9D-minte-statistica-sau-mint-oamenii/

    https://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/romania_in_figures_2019.pdf

    https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Main_Page

    https://starea-natiunii.ro/index.php/en/news/study-tours/25-facts-figures/136-evolutia-pib-pe-cap-de-locuitor-la-standardul-puterii-de-cumparare-spc

     

     

  • 21.06.2019 11:50

    8 Aprilie- Ce spun criticul literar, filosoful și poetul despre Cristian T. Popescu și ultima sa carte

    Agenda grena '96- https://liviucretu.webnode.com/blog

    Adevărul- 28 Mai 2001

    8 Aprilie- Ce spun criticul literar, filosoful și poetul despre Cristian T. Popescu și ultima sa carte

    Sâmbătă, 26 Mai, la Târgul internațional de carte Bookarest 2001 a fost lansat volumul Un cadavru umplut cu ziare. Semnat Cristian Tudor Popescu. Despre carte și autor au vorbit: Dan C. Mihăilescu, Andrei Pleșu, Ileana Mălăncioiu. ...

    Dan C. Mihăilescu: ”Este stilistul desăvârșit al editorialisticii noastre politice și politic- culturale”... Închei ca un cioranofil înrăit, cu un text care dă, zic eu, și măsura acestui stilist impecabil- eu l- am numit ”pictorul dezastrului românesc de astăzi”, dar are un text care l- ar fi fericit pe Cioran: ”Specificul tragediei românești este că se naște din derizoriu, din superficiu, din spoială, din frivolitate, din vorbărie, dar nu e mai puțin tragedie. Moartea la români, înainte să te ia, stă la un șpriț cu tine, te alintă și- ți spune ”Puiuț”. Iar în îmbrățișarea finală, se uită la ceas peste umărul tău, căci mai are treabă și în altă parte”.

    Andrei Pleșu: ”Un zeu benefic, mascat în drac, cu scopul de a ține răul la distanță”. ... , confirm ce i- am spus domnului Dan C. Mihăilescu, știu sigur că dacă îl lauzi pe domnul C. T. Popescu 30 de zile la rând și, în a 31- a îl enervezi te rade. Și ăsta este motivul pentru care am vrut să vorbesc la lansarea lui. Pentru că un om care are comportamentul acesta e un om de convingeri. Și nu știu dacă ați observat ce puțini oameni de convingeri există în România. ... ... . Închei spunând că mie domnul Popescu îmi aduce aminte de un episod de istoria artei. În artele extrem- orientale, în arhitectura templelor, apar uneori la intrare niște figuri masive, niște sculpturi, niște statui cu chipuri înspăimântătoare, schimonosite, terorizante, amenținătoare, înfricoșăttoare. Toți europenii care văd aceste statui la intrarea în templu își imaginează că sunt chipuri de demon și au un argument în plus să spună că tot restul lumii, în afară de Europa, e păgână. Dacă te apropii de sensul lucrurilor, afli că acești așa- ziși demoni sunt, în realitate zeități benefice, care adoptă posturi fioroase ca să țină la distanță răul. Sunt figuri- se spune în limbaj tehnic, care să impresioneze poporul- apotropaice, figuri puse acolo ca să te țină deoparte, împietrit de groază. Eu cred de multe ori, că văd în portretul domnului C. T. Popescu o figură de tipul ăsta, un zeu benefic mascat în drac, cu scopul de a ține răul la distanță. Îi doresc să asume, în continuare, acest portret.

    Ileana Mălăncioiu: ”Când îl citesc pe Cristian Tudor Popescu, nu știu de ce, mă gândesc foarte mult la Caragiale”. ... Intrând într- o polemică, am scris un text din care domnil Cristian Tudor Popescu a luat un citat și mi- a făcut cinstea de a- l pune pe carte. Și e ușor deformat. Se spune: e un nebun, dar e genial. Citatul e deformat. Se spune: e un nebun, dar e genial, e genial, dar e nebun. Niciodată n- aș fi spus despre Cristian Tudor Popescu e un nebun, el e nebunul acela, unic, în cultura română la ora actuală.

     

     

    Vezi și:

    https://www.turnulsfatului.ro/2010/05/30/un-cadavru-umplut-cu-ziare-sau-despre-morti-nu-numai-de-bine/

    https://books.google.ro/books?id=ZEKTDwAAQBAJ&pg=PT411&dq=Un+cadavru+umplut+cu+ziare&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwj7sbvg1ffiAhUIpIsKHaNIBHkQ6AEIKTAA#v=onepage&q=Un%20cadavru%20umplut%20cu%20ziare&f=false

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Tudor_Popescu

    https://www.gandul.info/autor/cristian-tudor-popescu

     

     

  • 03.06.2019 17:13

    3 Aprilie- Cerul văzut prin lentilă – H.R. Patapievici IV, 12. Epidemia de idei primite

    Agenda grena '96- https://liviucretu.webnode.com/blog

    3 Aprilie- Cerul văzut prin lentilă – H.R. Patapievici

    IV, 12. Epidemia de idei primite

    Puțini autori au fost interesați să mediteze sistematic asupra prostiei. Cauza, cred, trebuie căutată în opinia comună, potrivit căreia prostia este constitutivă: proștii asemeni celor cu membre lipsă sau nevăzătorilor ar fi niște handicapați. Cred însă că experiența curentă infirmă acesastă idee. Alexandru

    Paleologu obișnuiește să spună că oamenii sunt în mod natural proști, și că numai uneori au accese de inteligență. Și eu cred că prostia este funcțională și că rezultă din întrebuințarea pe care o dăm lumii, obiectele ei, cuvintelor și nouă înșine. ... Singura metafizică a prostiei pe care o cunosc este romanul lui Flaubert, Bouvart și Pécuchet, capodoperă rece, perfectă, distantă și obiectivă. ... Ideea lui Flaubert constă în faptul că prostia, fiind în esență un comportament inadecvat, poate fi principial contagioasă. Epidemiile de prostie se transmit prin clișee, iar virusul prostiei este ideea primită de- a gata. De- a gata înseamnă aici inapt de reflecție critică: căci clișeul este fie o idee nemistuită, fie pur și simplu o tâmpenie la care, din rațiunile sociologic vorbind cele mai diverse, cei mai contaminați se închină cu bigotă fervoare. Condițiile care favorizează epidemiile de prostie sunt deopotrivă morale și abisale. Cred că lenea mintală, credulitatea timorată, conformismul servil sau arogant (adică imitația și snobismul) țin de tarele morale. Ele pot fi perfect înlocuite de insondabila prostie, proprie, agent, cărăuș, mobil și motor al oricărei contagiuni involuntare. Bineînțeles că, în această viziune, prostia este un soi de lipici social. La rigoare, o lume fără proști s- ar dezagrega ca urmare a lipsei unui temei al coeziunii și, de ce nu, al solidarității sociale. Marile consensuri sociale sunt inavuabil complice cu marile accese de prostie colectivă.

    IV, 13. Istoricii și capitalismul

    Primul miracol economic a fost britanic, nu japonez. ... Puțini mai vor azi să știe (ne- o amintește Ortega y Gasset într- o notă de subsol la Revolta maselor) că Anglia a fost până aproape de sfârșitul secolului al XVIII- lea țara cea mai săracă din Occident. În câteva generații, ea a devenit cea mai prosperă țară din lume. Acest miracol nu este comparabil decât cu neverosimilul succes economic nipon de după război, cu cel sud- coreean de azi. ... situația avută în vedere de Malthus când, în 1798, atrăgea atenția asupra disparității catastrofale dintre aritmetica resurselor alimentare și progresia geometrică a creșterii populației. Ajustarea s- a făcut dintotdeauna, în orice societate economică stagnantă, prin moartea silită a excedentului de populație. Or, începutul secolului al XIX- lea înregistrează simultan răspândirea rapidă a capitalismului industriaal și o remarcabilă creștere demografică. Sensul acestei observații este limpede. Masa umană despre care detractorii capitalismului susțin că a fost adusă de capitalism la ruină și mizerie reprezintă exact surplusul de populație pe care economia rurală îl condamna la moarte și care a fost salvat tocmai prin mijloacele puse la dispoziție de capitalism. Încă de la apariția sa, capitalismul a pus în lume un nou tip de logică economico- socială: este prima societate în care ”un grup de oameni găsește că este în interesul său să întrebuințeze câștigurile personale pentru a furniza noi instrumente de producție celor care, fără ele, nu și- ar fi putut realiza nici măcar subzistența” (F.A.Hayek, ”History and Politics”).

    IV, 15. Pot fi traduse sistemele politice?

    Am să pornesc de la o observație elementară, care, bănuiesc, s- a impus oricui a încercat vreodată să fie fidel (vreau să spun fidel cu adevărat, așa cum, într- o piesă de Henry de Montherlant, se afirmă că il n´est pas permis de l´être.) Traducerea nu este întotdeauna posibilă. Altfel spus, există sisteme care nu sunt în mod absolut traductibile. Această afirmație admite în opinia mea următoarea conjectură interesantă: sistemele politice care sunt absolut traductibile sunt niște rele sisteme politice. ... Acum, revenind la sistemele politice, cred că orice sistem politic este reductibil fără rest la o succesiune finită de afirmații este traductibil în mod absolut. Dimpotrivă, sistemele politice care rezistă acestei raționalizări excesive nu sunt, în mod absolut, traductibile. De obicei se crede că un sistem politic nu poate fi gândit în absența unui text rațional scris (care este adesea o constituție), conținând principiile și regulile de bază ale conviețuirii politice. Dar Marea Britanie nu posedă o constituție scrisă și, pentru mine del puțin, nu este deloc întâmplător că liberalismul clasic, care este contrariul unei ideologii, a apărut pentru prima oară într- o țară care și- a bazat viața politică pe consensul unui corp organic de tradiții și nu pe un text construit în mod rațional și genial pornind de la principii abstracte. ... Liberalismul este doctrina politică care lasă câmp liber de manifestare acestui tip de inteligență nelocalizabilă, iar pe spirituali îi irită, căci li se pare materială. Firește că, în această accepție, liberalismul este nu un sistem rațional reductibil la un text scris, ci un ansamblu de practici: un meșteșug, o artă și nicidecum o știință sau o ideologie. Este motivul pentru care oaia neagră atât a nazismului, cât și a comunismului, a fost și este liberalismul. După ce ai spus totul despre liberalism, mai rămâne întotdeauna ceva indicibil, care e esențialul: ca să pricepi liberalismul nu trebuie să îl expui (de aceea nu e ideologie), ci să- l faci (de aceea e, în mod esențial, o inteligență economică) ...

     

    Opinii, detalii, recenzii:

    „Patapievici este o investiție spirituală de rang european. Practic, el ar putea oricând să predea istoria ideilor la orice universitate din lume, să faca tomuri savante de filozofia culturii, să conducă instituții de prognoză economică ori socială. Disociază impecabil și asociază șocant-revelator, face chirurgie de idei, însă nu gandesșe în «halat alb», ci cu un sensorium luxuriant. Impregnat de spirit matematic, de pasiunea corporalizării geometrice a raționamentului, el dispune însă de acel spirit de finețe ce pune în acord tăietura profesională cu emoția pură. Savant cu gesturi de copil. Și invers.“ - Dan C. Mihailescu

    https://www.elefant.ro/carti/carte/fictiune/publicistica-eseu/cerul-vazut-prin-lentila-editia-a-vi-a-203647.html

    https://books.google.ro/books?id=4ECTDwAAQBAJ&pg=PT82&lpg=PT82&dq=cerul+vazut+prin+lentila+recenzie&source=bl&ots=geZj3SqHqs&sig=ACfU3U0lDzMT8bfp7C8VdOB4ncxdHAphxA&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwi4g-qplKfiAhUos4sKHaHFBPQ4FBDoATAFegQICRAB#v=onepage&q=cerul%20vazut%20prin%20lentila%20recenzie&f=false

     

     

     

  • 30.05.2019 20:39

    31 Martie- Cerul văzut prin lentilă – IV, 7. Valoarea națională a prezentului

    Agenda grena '96- https://liviucretu.webnode.com/blog

    31 Martie- Cerul văzut prin lentilă – H.R. Patapievici

    IV, 7. Valoarea națională a prezentului

    Din motive de lipsă de fantezie și, firește, de lene intelectuală, noi trăim într- o lume ridicol de compartimentată ... eu nu simpatizez nicidecum cu interpretarea dostoievskiană, potrivit căreia există în om o nebunie latentă și incontrolabilă, care șterge distincția ”terestră” dintre bine și rău, în favoarea unei reconcilieri ipotetice, sub semnul autenticității pasiunii sau a suferinței. Eu cred că albul nu devine negru în nicio împrejurare și că filozofiile care pretind acest lucru nu fac decât să ne sucească mintea. Sensul profund al împrejurării că o aceeași ființă face un anumit lucru și apoi face contrariul lui nu constă în invitația de a transgresa voios contradicția: ci în semnalarea faptului că au fost comise câteva elementare greșeli a conștienței (i.e.., a facultății de a fi treaz). ...

    IV,8. Patriotism și politică

    ... Anul 1918 și sofismul lui Nae Ionescu

    Anul 1918, în istoria națiunii noastre, a fost neîndoielnic un an de grație. Faptul că s- a împlinit l- a făcut atât de necesar, încât se uită adesea că, fără voința și extraordinara inteligență de care au dat dovadă oamenii anului 1918, acest an putea fi foarte bine să nu fie unul de grație, ci unul de catastrofă. ... Patriotismul generației Marii Uniri nu a constat în faptul că simțea românește (ceea ce, în epocă, aproximativ, revenea la a simți ”sămănătorește”), ci în geniul de a fi sesizat momentul favorabil și a- l fi folosit în profitul cauzei naționale. Opera ei patriotică a fost, în sensul cel mai înalt, una de oportunism. Orice acțiune națională eficace constă în exploatarea inteligentă a unui prilej irepetabil. Este motivul pentru care naționalismul veritabil nu are nimic de- a face cu retorica gălăgioasă îndeobște asociată cu acest nume. Naționalismul veritabil nu este o mistică, ci o politică încununată cu succes. Dacă eșuează, oricare i- ar fi fost noblețea, nu e patriotism, este calcul greșit, angajare nesăbuită sau act iresponsabil: pe scurt, este o formă tragică a prostiei. Nu cred, de aceea, că angajarea noastră în războiul nazist a fost un act patriotic. Și nu cred că o sinceră retorică naționalistă poate ajuta cu ceva națiunea căreia îi aparții, dacă nu ai inteligența de a sluji o politică adecvată. Insist: patriotismul nu este un tip de retorică, sau de justificări oricât de valabile; este o voință politică adecvată, capabilă să conducă la succes. Bunele intenții nu ajung niciodată: trebuie să reușești să faci binele. Firește, cei care îl prețuiesc pe Nae Ionescu își vor fi dat imediat seama că eu aici susțin o teză pe care el a combătut- o. Aplicată la cazul lui Ion Brătianu, ideea sa fusese că acest eminent patriot era poate ”bun român”, dar că ”român” pur și simplu nu a fost. De ce? Pentru statul modern pe care Brătianu l- a construit nu era ”românesc”, era adică străin de firea românească profundă, pe care, inevitabil Nae Ionescu o compara cu organicitățile ierbivore. În același fel, Samuel Micu, care, știe oricine, a făcut enorm pentru plăsmuirea conștiinței noastre românești, nu ar fi fost (după Nae Ionescu) un român neaoș, ci doar un ”bun român”. Și asta de ce? Pentru că era un ”călugăr papistaș”. Întrucât mă privește, acest text poate fi fără grijă rânduit într- o antologie clasică a prostiei românești. Nu mai puțin, între naționaliștii de azi, așa se gândește. Pornind de la suita de idei confuze și false că românii s- au realizat numai prin țăran, că poporul român trăiește în natură ca și în biserică și că este legat de semenii săi printr- o comunitate spontană de iubire, că tot ce s- a întâmplat cu noi de la 1848 încoace e o eroare ce trebuie îndreptată (spun unii) prin revenirea noastră la conștiința poporană de la 1300, că, în fine, viitorul nostru organic este preistoria și nu modernismul laic occidental, naționaliștii de extracție retorică gândesc și azi că ortodoxismul slavofil este exact ceea ce ne lipsește pentru a fi români în sens Nae Ionescu (adică nu ”buni români” ci ”români pur și simplu”), că liberalismul laic occidental este ceva abominabil, ”neromânesc”, un lucru de pierzanie, și că mistica sufletului național justifică orice gafă politică dacă este bine observată verbal. Retorica, la naționaliștii noștrii, ține loc de criteriu al binelui național efectiv. Nu contează că Brătianu a contribuit decisiv la împlinirea României Mari: statul creat de el nu era ”românesc”, iar generația pașoptistă era plină de masoni. Să facem deci elogiul sfintei letargii românești, care, în nenorocita- i prostie, nu a avut cum sau ce greși ți să așteptăm de la mistica verbală a ideii de destin național toate împlinirile pe care Dumnezeu nu le dă, însă, decât celor care se ajută singuri. ... Proba de foc a patriotismului nu constă în afirmarea bunelor intenții și nici în punerea sub scutul unei retorici naționaliste. Nu am nici o îndoială că naționalismul epileptic dezvoltat de Cioran în deceniul patru este inferior ca patriotism inteligentei politici monetare duse de politicienii epocii, patriotism lipsit de gesticulație, dar temeinic și, din păcate, disprețuit suveran de tot românul care își imaginează că știe tot în virtutea darului de a birui orice prin competența îndoielnică a bășcăliei. ... Astfel spus, care sunt actele politice prin care România și- ar putea regăsi demnitatea? Prima imbecilitate care trebuie dărâmată este convingerea, extrem de răspândită, că poporul este precum codrul, o ființă vegetală, anonimă și letargică, ierbivoră deci. Corolarele sunt două. Mai întâi, ideea că nu e normal să schimbi legea pentru o singură excepție (”Din codru rupi o rămurea, /Ce- i pasă codrului de ea?”). Apoi nerușinarea de a susține că statul e pe primul loc și abia după aceea vin supușii (adică, practic, închinarea bigotă la instituțiile zise fundamentale: Armata, S.R.I., Biserica etc.). Toate aceste erori se bazează pe imaginea- fetiș a turmei mântuite de un conducător providențial. Românii au însă o experiență mai degrabă tristă a conducătorilor providențiali, fie ei Carol II, Ion Antonescu, Nicolae Ceaușescu (și cine, Doamne ferește, mai urmează). Or, trebuie să înțelegem, noi nu suntem o turmă. Suntem un neam de persoane individuale, agregate ca cetățeni în corpul unei națiuni moderne. Nu suntem nici satul preistoriei, nici armata de ”țerani” a unui voievod de găsitură. Și ce ne trebuie pentru a subzista? Un stat al legalității legitime, laic și limitat în ingerințe, care să fie alimentat cu bogăție numai prin intermediul prosperității cetățenilor (care nu sunt supuși). Formula Statului- majusculă, care este puternic numai în măsura în care supușii săi sunt aruncați în mizerie- este exact ceea ce trăim noi azi.

     

    Vezi recenzii, opinii în:

    Interviu H. R. Patapievici

    De ce valorile românești se afirmă pe piețele straine și nu în-România

    Primele declarații după un an de tăcere

     

     

     

     

  • 20.05.2019 17:36

    28 Martie- Cerul văzut prin lentilă- Datele problemei

    Agenda grena '96- https://liviucrt.webnode.com/blog

    28 Martie- Cerul văzut prin lentilă – H.R. Patapievici

    IV, 5. Datele problemei

    În momentele ei cruciale, istoria noastră a fost o luptă pentru identitate. Iar aspectul cel mai frapant constă, probabil, în aceea că identitatea folosită drept argument a fost întotdeauna ”ceea ce am putea numi o ientitate putativă”. Se știe că, în drept, se spune despre un titlu că este putativ atunci când existența lui este admisă cu bună- credință de posesorul unui bun, deși ea este fictivă. ... Excesul face parte din orice identitate putativă pentru că lipsa de existență este avidă de barocul oricărei supralicitări. Când substanța lipsește, sau criteriul de realitate nu se lasă mituit, atunci regula este să lași frâu liber delirului. ... În ideea latinistă nu latinitatea este putativă, ci logica excesului, care pretinde, potrivit lui Bărnuțiu, ca românii să fie la propriu romani, ca dreptul lor să fie pur și simplu latin, iar creștinismul să reprezinte o detracare a purității romane. Că regenerarea națională trebiue să fie o reîntoarcere la păgânism nu este doar o notă falsă a unui adevăr argumentat cu stângăcie, este ceea ce am numit mai sus un delir al inexistenței. După latiniști, care ne- au inventat originile, a venit rândul pașoptiștilor să ne precizeze substanța. O dată cu ei, chestiunea identității intră în labirintul atribuirii. ”Cine posedă cu adevărat identitatea?” este întrebarea crucială, iar răspunsul, dezolant, a fost de o uniformitate surprinzătoare. Pașoptiștii aduc la lumină, o dată cu capitalismul, obsesia țărănismului. ... Cum orășenii nu mai puteau fi considerați români, rezultă cu evidență că identitatea românească a fost înghițită de ființa țăranului. Delirul țărăniei românești începe printr- un act straniu de delegare de identitate ca și când, chiar în concepția promotorilor ei, civilizația citadină nu ar fi meritat să trăiască. Dacă în delirul lui Bărnuțiu creștinismul ar fi trebuit să nu fie, în delirul țăranizanților de la '48 și de mai apoi (aici pașoptiștii se întâlnesc în mod oportun cu Iorga, care, în schimb, vedea în ei un fel de fanarioți în redingotă, care au ținut poporul în ologie politică) modernizarea României a fost o eroare etnică. ... Din prezumtiv putativă, chestiunea identității a devenit, în vremea din urmă, pur imaginară. Poporul român are azi o structură socială radical diferită de aceea pe care o avea când a intrat în experimentul comunist de schimbare a identității (numit îndeobște ”fenomenul Pitești”). Marele popr rural, neolitic și ortodox care ar fi trebuit să dea substanță visurilor legate de instaurarea unui stat țărănesc de expresie organică, mai continuă să supraviețuiască numai în mici rezervații naturale, care sunt inevitabil condamnate dispariției. Din vechea societate civilă de odinioară au mai rămas în ființă niște petice pestrițe, mai mult pitorești decât concludente. Azi, la spartul târgului, putem afirma că disputa dintre tradiționaliști și occidentali a fost tranșată de o manieră gordianică prin suprimarea obiectului ei: cele două înrădăcinări ale disputei au dispărut. Firește, poporul român a rămas. Dar, te întrebi, care popor? ... În încheiere, aș dori să adaug o remarcă. O regulă a sănătății spirituale pretinde că orice actualizare a trecutului să se facă prin anamneză și nu prin regresie. Spre pildă, sensul spiritual al canibalismului este igienic să fie actualizat fără regresia la practicile canibale. Un alt exemplu este furnizat de modul în care nazismul și comunismul au parodiat satanic marile teme ale tradișiei iudeo- creștine: și anume prin regresia la forme de existență arhaice, care au revenit în lume sub chipul exploziei celei mai înspăimântătoare animalități.

    IV, 6. Somația timpului nostru.

    În autobiografia sa, Xenopol făcea observația că, în pragul secolului al XIX- lea, țările române dădeau semne de pieire. O sută de ani de politică aservită sfârșiseră prin a transforma supraviețuirea cu ajutorul închinării într- o moarte datorată sclaviei. ... Disputate între turci, ruși și austrieci, țările române nu păreau să mai poată opune nimic unui destin de anexare. Destin care se grăbea să asocieze în prăbușire țările române și elita lor politică. ... Somația timpului nostru este limpede: să facem politică așa cum se face metafizică: cu migală, răbdare, inspirat și sever.

     

    Vezi recenzii, opinii în:

    https://acum.tv/articol/4247/

    https://istoriiregasite.wordpress.com/2013/12/26/horia-roman-patapievici-in-istoria-critica-a-literaturii-romane/#more-30680

    https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-11792719-cum-devenit-patapievici-cel-mai-nepopular-roman-viata.htm

     

<< 1 | 2 | 3 | 4 | 5 >>

Blog

1 | 2 | 3 | 4 | 5 >>

Blog

1 | 2 | 3 | 4 | 5 >>

Continut

  • 18.01.2017 10:09

    Agende: adrese și conținut

    Nr Culoare, an Adresa Observatii/Desfiintate Perioada 1 Negru 2004 https://liviu2006.tumblr.com -   1 Albastru inchis...

Agenda grena '96- https://liviucrt.webnode.com/blog

21 Martie- Cerul văzut prin lentilă – H.R. Patapievici

III, 22. Beoțienii români                         Datoria patriotică

Un caz extrem este relatat de Plutarh în Demetrios, 10: pentru a nu fi deranjați din plăcerile lor, beoțenii, se spune, ar fi decretat patriotismul crimă de stat. ... Nu mă îndoiesc că fapta beoțienilor pare straniu de familiară multora dintre compatrioții mei. Oare nu la fel au procedat și comuniștii români? Când România a fost înstăpânită de o brutală armată de ocupație, ei au început să strige că țara a fost în sfârșit eliberată. ... Tot ce ne- a slăbit și ne- a ruinat a fost exaltat de beoțienii români ca fiind o înaltă datorie patriotică, iar vechiul patriotism, cel care ne- a ajutat să rezistăm anomiei, a fost batjocorit și stârpit cu mijloacele definitive care le sunt atât de familiare posedaților.

O umbră de îndoială

... Poate că beoțienii români au jucat cartea cea mai bună cu putință în condițiile cele mai vitrege date. În definitiv, când de Gaulle lansează apelul din 18 iunie 1940, nu era deloc sigur care opțiune va oferi un viitor mai cert Franței.

Dacă Hitler ar fi reușit să forțeze Anglia la un soi de Brest- Litovsk și nu ar fi declanșat sinucigașa aventură orientală, atunci noua ordine europeană ar fi oferit mareșalului Petain șansa de a nu fi taxat drept ”trădător”, ci drept omul care a salvat ce s- a mai putut salva dintr- o Franță măcinată de spiritul demisiunii și ruinată de înfrângere. Aici trebuie făcută o observație importantă: dacă viitorul nu este previzibil, e pentru că nu este previzibil, e pentru că nu este univoc; or, în acest caz, opțiunile politice care îl construiesc nu pot fi a priori restrânse. Vreau să să spun că o națiune nu- și poate permite să se investească unilateral și integral într- o opțiune politică dată. ... Potrivit totalitarilor, la politica lor nu există alternativă: în consecință, ei elimină toate formele de expresie politică alternative și, imediat, angajează frenetic totalitatea poporului în aventura lor. Individual vorbind, acest act este revoltător din pricina pretenției trufașe de a impune oricui să moară sau să trăiască după o lege la care este forțat să adere.

Cât privește destinul unei țări, politica unicei cărți este direct iresponsabilă. Hitler și- a antrenat fără rost poporul într- o catastrofă din care, după judecata sa, poporul german nu merita să iasă, tocmai pentru că nu s- a conformat ideilor sale (și s- a lăsat înfrânt).

Stalin și- a epuizat biologic poporul cu o fixație pentru exterminare care îl apropie mai degrabă de un jefuitor străin decât de imaginea unui șef de stat responsabil.

În ultimul său deceniu, Ceaușescu ne șuiera în urechi că destinul nostru stă sau cade împreună cu al lui: că deci, sau vom supraviețui împreună, sau vom muri îmbrățișați.

... politicienii nu au, în ultimă analiză, altă responsabilitate decât de a fi oricând în stare atât de a oferi țării destinul politicii lor, cât și datoria de a înlesni altora acest lucru, atunci când politica lor eșuează. Acest spațiu de responsabilitate definește ceea ce am putea numai prioritatea unei politici naționale. Trebuie subliniat că această politică nu are nici un conținut a priori: ea poate fi oricum și este, de aceea, un simplu dar puternic criteriu formal.

În politica mare nu există morală: este bună politica mântuirii.

În cazul lui 18 iunie, Franța avea nevoie de un viitor: în caz de victorie germană, acest viitor era Vichy; în caz de victorie aliată, Franța trebuia să fie o Franță rezistentă și acest viitor era de Gaulle.

Cine nu și- a făcut datoria? Cum poate fi caracterizată politica comuniștilor români? Au fost ei cu adevărat, în raport cu România, niște beoțieni iresponsabili? Întâi de toate, să observăm că politica dusă de comuniștii noștri nu ar fi fost înconjurată de atâta resentiment și frustrare dacă ei s- ar fi mulțumit pur și simplu să joace, ca orice români normali și responsabili, cartea viitorului României sub ocupație sovietică. ... Mă mulțumesc doar să remarc că toți comuniștii, indiferent de naționalitate, s- au comportat în primul lor deceniu de putere riguros identic: au ucis și au devastat ca niște carnasiere. Mai departe însă apar diferențele: în timp ce comuniștii de aiurea, invitați și/ sau prin resurse proprii, au acceptat destalinizarea, propriul comuniștilor noștri este că ei au respins- o cu tenacitate. Asemeni imamilor iranieni, aparatul de partid din România s- a retranșat cu obstinație într- un fundamentalism cras, ignorant și apocaliptic. Mafiotici și servili, prostrați cinic într- o formă de adulație pe care, din respect pentru orientali, mă sfiesc să o numesc asiatică, comuniștii români s- au deosebit de frații lor din celelalte democrații populare prin trei însușiri abnorme: un egoism crapulos nemăsurat, o cecitate politică stranie și o lipsă de patriotism stupefiantă. Fanarioții secolului al XVIII- lea au fost, nu încape discuție, niște fervenți patrioți, dacă îi comparăm fie cu domnii noștri fameni și degenerați, fie cu urmașii lor comuniști, ”fanarioți” din cartierul Primăverii. Pentru comuniștii români, comparația cu frații lor din alte țări este descalificantă: toate partidele frățești europene, cu excepția celui albanez, au cunoscut dezghețul intern și în interiorul corsetului comunist au putut vedea formarea unei ”clase” politice de reformiști care, în fond, a făcut posibilă, în ceasul al doisprezecelea, schimbarea pașnică a revoluțiilor de catifea. După 1980, clanul comunist internațional a suferit o anumită evoluție fatală, care a corespuns, în mare, cu reintrarea în drepturi a naturii umane pure și simple. În ceasul lor final, unii comuniști (nu și cei români!) s- au pregătit să ofere țărilor lor și un alt viitor decât cel negru, corupt și criminal, care era în vigoare. Prin faptul că partidele lor au permis o ”alternativă” internă, acei comuniști și- au făcut datoria față de un viitor care presimțeau că nu le va mai aparține. Ei bine, comuniștii români au ratat șansa istorică de a se reabilita față de țara lor (căci în fața victimelor nu se pot răscumpăra) și, în ceasul al doisprezecelea, au continuat să nu își facă datoria. Este motivul pentru care consider că putem cu toată dreptatea să îi considerăm pe comuniștii români ca pe urmașii direcți ai acelor beoțieni antici care, pentru a nu fi deranjați din plăcerile lor, au decretat patriotismul drept crimă de stat. ...

Notă: sub titlul generic de ”comuniști români”, acest articol îi vizează pe acei comuniști de care a depins în mod efectiv decizia și execuția aproape de vârfurile prăpăstioase ale puterii. Resping în mod categoric încercarea eristică de a combate ideile acestui articol cu ajutorul sofismului prezidențial, potrivit căruia comunist a fost poporul, de vreme ce carnet de membru aveau 3,8 milioane de cetățeni.

 

 

Blog

1 | 2 | 3 | 4 | 5 >>

Photo Gallery: Blog

Contact

Liviu

Blog

1 | 2 | 3 | 4 | 5 >>

© 2012 All rights reserved.

Creați un site gratuitWebnode